Fenomenul fraternitatii
Altfel cunoscuta ca si “bai frate” sau “mai fratioare”
Printre primele lucruri pe care le-am observat in Bucuresti au fost florariile de la fiecare colt de strada (la propriu), multitudinea de aprozare de 1/1 si cel mai important, faptul ca aici toti sunt frati. Esti suparat, uimit, fericit, nervos, mascul, femeie, prichindel, adolescent, om in toata firea, majoritatea frazelor tale incep cu “bai frate”.
Si dupa cateva ture cu RATB-ul, frate, parca totul a devenit mai clar: 2 ore (sau si mai bine daca esti foarte norocos) de inghesuiala in RATB iti ofera o anumita intimitate de care poate nici acasa nu ai parte. Imparti un metru patrat cu alti 5-6-7-8 oameni, va tineti de aceeasi bara, te mai trezesti cu careva sau la cineva in brate cand mai pune soferul o frana brusca, in caz ca n-ai gem in urechi, vrand-nevrand te mai familiarizezi cu cateva secvente din viata colegilor de suferinta, ce muzica mai are lumea pe ipod, mai tragi cu ochiul la ce citeste colega de langa tine, cum ii merge sudoku-ul tipului din fata, la headlines-urile din ziarul norocosului ce sta pe bancheta, mai intra careva in vorba cu tine. Si cand cursa se termina, coborati impreuna,faceti slalomuri printre pietoni si masini ca sa prindeti urmatoarea legatura pana la destinatie sau injurati impreuna cand stand in ploaie si in frig RATBu nu mai apare.
Si frate, stii care e vestea cea buna? Ca maine o iei de la capat!
Tags: Bucuresti