Mic copil fiind, mai exact, undeva prin primii ani de liceu, cand (desi greu de crezut) chiar nu eram asa vorbareata iar baietii mi se pareau asa neinteresanti, imi doream si eu o chestie: o relatie la distanta. Vazutul doar din an in pasti aducea atat de multe avantaje:

- ai tot timpul ceva nou de povestit si de dezbatut cu celalalt
- fiecare isi vede de viata lui, hobbyurile lui, intalnirile cu prietenii, fara sa dea socoteala celuilalt
- revederea este atat de placuta (iar sansele unei certe sunt minime)
- nu ai cand sa te plictisesti de celalalt
- nu trebuie sa iti faci probleme daca nu iti plac tabieturile celuilalt

Si cum viata are un ciudat simt al umorului, sau chestia aia cu doritul intens al unei chestii si primirea ei chiar functioneaza, asta am si primit. Over and over again.
La mintea mea de acum spun ca that is just a bunch of crap. Culmea e ca in cautarea unor chestii PRO pentru a-mi alimenta un pic gandirea pozitiva, exact aceleasi motive le-am gasit, pe langa pastrarea individualitatii fiecaruia, a carui gasire sau regasire oricum este destul de des invocata la o despartire.

YEY . I feel ohhh, so much better now . NOT

Rog o masina de teleportat

Tags: dragoste, relatii

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.