Whats your kryptonite?
Superman, eroul modern, oricat de super era, avea si el o problema: Kryptonitul.
Ahile, eroul mitologic, avea si el o slabiciune, calcaiul, iar Samson, eroul biblic, lama de ras.
Kryptonitul meu este ignorarea. Erau niste asa zis zei din ceva serial SF a caror putere crestea direct proportional cu numarul de omuletzi care ii venerau. Si eu functionez pe undeva la fel. Bateriile mele se incarca instant cand primesc telefoane de genul cand mai iesim la o poveste ca mi-e dor de tine, ce imi place de tine ca esti amuzanta, vezi ca in weekend vin la Oradea, sper sa fii pe acasa ca tare dor mi-e de tine, mesaje de genul, imi place blogul tau foarte mult, iti citesc pagina zilnic si astept cu nerabdare noi posturi, gasirea a cat mai multor commenturi si voturi cand ma intorc acasa, complimente directe de genul ce bine iti sta in noua fusta, sau de la sefu ca ce bine ca te am si ce m-as face fara tine …
I know, i know, egocentrism si narcisism la cote maxime, dar asa functionez eu. Iar in ultima vreme nu prea am avut parte de asa ceva, am lucrat foarte mult, n-am avut timp sa scriu nici bloguri, iar planurile mele de weekend nicicum nu vor sa iasa…. Cred ca asta a fost si motivul pentru care ieri am fost cu curul in sus toata ziua. M-am trezit cu fata in cearceaf, sederea la lucru mi s-a parut o adevarata tortura, iar tona de ciocolata pe care am balotat-o nu m-a ajutat decat sa ma simt ca intr-un carusel aseara (adica mi s-a facut rau de m-a luat cu ameteli).
Asa ca azi hocus pocus preparatus un ceaius hepaticus si astept ca efectele kryptonitului meu sa dispara cat mai repede …
we love your page (even in this color :P). asa ca limiteaza dozele de dulcegarii la cote ne-ucigatoare si lumineaza cu ochii de super-eroina mai departe pe cititorii care s-ar putea sa vina si-n Oradea sa te vada daca le spui cat e pretul biletului la muzeu :D