Ziua de ieri a fost un fel de freaky Friday pentru mine. Totul a inceput joi spre vineri noaptea cand faceam un ditamai tabel pentru cineva. Si aveam o gramada de randuri si de coloane, si calcule si nebunii si cand eram pe punctul de a ma bucura ca nu mai am chiar asa mult pana termin o parte din tabel (asta se intampla candva pe la 1 noaptea) mi-am dat seama ca in loc sa fac niste impartiri am facut niste inmulturi. Sa mai indraznesc sa ma laud ca eram buna la mate? I don’t think so…

A doua zi la lucru ma trezesc cu un spirit foarte altruist de a ajuta o colega cu o tehnica. Si asa bine am ajutat-o ca in 20 de secunde am reusit sa ii trimit totul pe apa sambetei, cam la propriu – in loc sa ii pun intr-o eprubeta ceva solutie, am incurcat flacoanele si i-am turnat niste apa….

Seara la 6 trebuia sa fiu in Dorobanti sa fac galerie la echipa de polo a oradiei. Desi am plecat tarziu de la munci (culmea, de data asta nu din vina mea), am vrut sa vad macar o jumatate din meci. Fuga dupa tramvaiul 41, fuga dupa autobuzul 282 si cand sa ma bucur si eu ca ajung fara intarzieri prea mari la meci, vad cum in loc sa o ia autobuzul pe calea dorobanti, o ia pe Beijing si se tot duce si se tot duce, fara sa opreasca. Si uite cum iar m-am trezit prin Bucuresti cu o mutra de caprioara ratacita. De coborat nu puteam cobori pentru ca nu stiam incotro sa o iau. Speram ca poate o ia pe alta ruta, dar va ajunge la un moment dat si pe calea cea buna. Speranta a murit repede cand am vazut venind pe celalalt sens alte autobuze 282. Dupa vreo 20 de minute de stat in autobuz, socotind, calculand, rasfoind agenda pe cine sa sun, cautand un locsor cunoscut, uitandu-ma dupa o statie de taxi, luminita de la capatul tunelului aparu sub forma magazinelor Billa – Kaufland. Am mai trecut pe acolo o data cu masina si stiam, in teorie, ca daca o iau pe o straduta tot drept, la un moment dat ajung si la bazinul Floreasca. La un moment dat am si ajuns. Exact cand lumea deja pleca…

Ma duc acasa, opresc in magazinul de langa bloc, imi iau doua iaurturi si doua ciocolate sa imi fac a doua zi niste briose cu banane si ciocolata. Urc, despachetez, ma bag in pat, ma trezesc a doua zi dimineata cu un dubiu asupra locului in care am pus iaurtul. Fug in bucatarie, deschid frigiderul, nix. Canci iaurt. Deschid dulapul si vad tronand ciocolata peste iaurtul meu. Asta dupa ce inainte de culcare mai dadusem o raita prin acel dulap si mancasem una din ciocolatele asezate deasupra iaurturilor …

In concluzie, singurul lucru productiv pe care l-am realizat ieri a fost sa arat foarte bine in noua mea fusta de blugi si sa sucesc capul catorva masculi. Si nu numai …

All in a day’s work, 4.0 out of 5 based on 1 rating

Tags: Bucuresti, superstitii, viata

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.