Experiencing Belgrade
What’s worse then being lost in Bucharest? Being lost in another country, of course!
La inceputul lunii martie am fost una dintre norocoasele insotitoare ale sefului meu la un congres regional de genetica. Desigur si el a fost foarte norocos cu alegerea facuta, pentru ca un vames plictisit s-a gandit ca ar fi frumos sa mai fie un sofer in masina, si ca sa fie totul si mai frumos, cel de-al doilea sofer sa treaca vama. Nu stiu care a fost mai speriat de bombe, eu, ca trebuia sa conduc masina sefului, sau seful, ca trebuia sa lase o gagica incepatoare la volanul noii lui masini.
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu cand ma gandeam la Serbia, ma gandeam la o chestie cam nashpa si trista, probabil cam cum vad vest-europenii Romania. Totusi am avut o surpriza placuta: sosele bune, curatenie, campuri arate, cladiri ingrijite, multe localuri dragute si linistite, hotel modest dar foarte curat.
Din pacate n-am reusit sa vad mare lucru din Belgrad, datorita vremii ploioase si a activitatilor stiintifice intense. Si desi n-am apucat sa vad fortareata Belgradului, Muzeul National, Muzeul Nikola Tesla, rezidenta printesei Ljubica, sau mai stiu eu ce minunatie, am vazut cateva cladiri frumoase, printre care si Biserica Sfanta Sava (cea mai mare biserica ortodoxa din Europa de Est), precum si un restaurant foarte dragut, in stil rustic, construit pe apa.
Poze n-am apucat sa fac, pentru ca ma simteam ca un japonez retardat (care n-avea agatat in gat o super camera foto, sau macar una normala, ci doar un mobil), iar pe cand eram prea ametita sa ma intereseze ca sunt inconjurata de o gramada de oameni de stiinta seriosi si oarescum cunoscuti, eram prea ocupata sa ma uit pe unde merg, sa nu ma rostogolesc in raul Sava, nu de alta, dar toti pareau prea ocupati cu lauda de sine si riscam sa nu imi fie simtita lipsa.
Cat despre Congres, fu interesant, plictisitor, cu prea multe prezentari trase de par, belgieni frumosi, dar care, chiar si dupa o sticla de vin, doar despre munca s-au conversat. Astfel ca, partea cea mai memorabila a weekendului a fost cu siguranta drumul de intoarcere. Pentru ca, desi eram echipati cu un GPS, ne-am invartit mai bine de o ora prin Belgrad pana am dat de o iesire din oras, am vizitat cateva satuce in varf de munte, am avut si cateva ore de experienta off-road (noroc ca eram cu un 4×4). Punctul culminant a fost probabil momentul in care Ioana (ak GPS-ul) ne ghida cu incredere direct in lac. Noroc ca si-a amintit sefu de o harta ratacita prin bordul masinii, ca daca ne luam dupa Ioana, ori ramaneam impotmoliti in vreo mocirla in varf de deal sau, intr-un tarziu, am fi ajuns si prin Romania, dar mai mult ca sigur nu pe cale legala. Tot raul spre bine, ca macar am vazut niste locuri frumoase, am vazut Dunarea, l-am vazut pe Decebal, am scapat de vamesul ala nashpa si am dat de unul foarte dragut si cooperant, care ne-a mai dat si flori de 8 Martie.
Putinele poze pe care le-am facut le puteti vedea aici
P.S. Cred ca ar fi momentul sa ma gandesc la un nou titlu pentru blogul meu. Cum suna “Viata ratacitoare a Cristei”?
Tags: biolog, cercetare, job, strainatate
Sa inteleg ca ne vom baza pe splina mea in iunie, cand mergem in Germania? It turns out, am gate-ul supravietuitorului activat … LOL
So, just follow me :p
In sfarsit un nou post, si nu au trecut decat 2 luni:P…Din ce am citit aici daca tragi linie a fost o experienta placuta, si cred ca pana la urma asta este ceea ce conteaza.
In legatura cu Ioana, este cunoscut “spiritul de orientare al femeilor” ( asta ca sa fiu nitel misogin)…noroc cu sefu, care de la inceput trebuia sa ia harta sau macar sa asculte de Ionel:P…
Personal imi place mai mult titlul de acum, dar oricum alegerea finala iti apartine:)
O zi faina in continuare
doar 2 luni? who’s counting?
Apropo de Ioana, eu am zis ca cel care a programat-o pe Ioana a fost un misogin, si a facut-o dinadins asa aiurea, dar si George (sau cum il chema), masculul programului, e la fel de aiurit.
And btw…. eu stateam cu harta in mana si dadeam indicatii incotro sa o luam, deci nu sunt un caz pierdut :)
I am:)
Asta sper si eu;)