Vineri 4:25 am Ma suna iubitul pe trei telefoane deodata si ma trimite intr-o misiune secreta. Eu sar intr-un costum de Cat woman si sar in fata unui rinocer suparat. Imi aduc aminte de sedintele de dansuri africane si cu un pistol intr-o mana si un bici in cealalta mana ma pun sa invat rinocerul sa salte din stanga in dreapta un fel de “anger management tribal dance” (exact ce are nevoie un rinocer nervos!) pana isi regaseste animalul interior – catelusa mea pufoasa.

Sambata 3:06 am Plimbare prin parcul defrisat care va gazdui circul in luna Noiembrie (?!?!). Ma intalnescu cu o gramada de rude si prieteni. In jurul nostru multi caini alearga din smoc de iarba in smoc de iarba sa isi marcheze teritoriul spre nefericirea omuletilor care faceau curatenie.

*****

Trei zile mai devreme (24 Octombrie) …….. primesc niste chipuri-holograma care te ajuta sa scapi de dureri, sa dormi mai bine sau sa ai mai multa energie.

Patru zile mai devreme. Afland de curand despre niste produse minune de la sora mea, am fost sa vad si eu despre ce este vorba. Astfel, iata-ma la etajul 13 in Rin Grand Hotel, admir privelistea Bucurestiului de la inaltime si astept sa inceapa prezentarea.

Am ascultat cumintica ce sunt si ce fac produsele minune, chiar m-am oferit voluntar pentru testarea flexibilitatii pre si post aplicare chip-holograma, dar chit ca am vazut o oarecare imbunatatire a flexibilitatii, in mintea mea labirintica de cobai Puffy (noua mea porecla de cand mi-am tras breton) ce mi-s, mi-am zis, “tremuratul  si transpiratul ce l-am tras in toate pozitiile alea dubashe de yoga chiar au meritat!”.

Totusi mintea mea de omulet de stiinta pasionat de chestii alternative si infometat de aparitia gadgeturilor SciFi din Star Trek sau vreun univers paralel din Fringe, am decis sa le incerc si eu.

Introducing Lucy, the migraine magnet.

Aplicat una bucata plasture impotriva durerii pe punctul X de acupunctura pentru dureri de cap. In mai putin de o ora, migrena a trecut! Wow, chestiile astea chiar functioneaza, mi-am zis eu. Dar a doua zi durerea de cap a revenit. Nu ne-am lasat pagubase (ca doar luasem o gramada de plasturi), si am aplicat plasturele nr 2. Durerea a trecut din nou in mai putin de o ora. A doua zi a fost luat jos plasturele si maine facem o saptamana fara dureri de cap si fara nici un fel de medicament anti-durere. Produsul 1 m-a convins (am mai auzit cateva povesti de succes de la prieteni)!

******

Pentru cineva care isi petrece majoritatea timpului la lucru, weekendurile inclusiv este clar ca un produs energizant (nefiind bautoare de cafea/energizante) pentru mine ar fi o chestie de genul “uhhhhh…. my precioussssssss”.

Day 1 – Nici o schimbare in nivelul de energie.

Day 2 -  Un oarecare efect placebo, dar nimic semnificativ.

Day 3 – I forgot the freaking thing home.

Day 4 – Ma orientez dupa modelul Lucy si ma gandesc ca plasturele nr 2 isi va face efectul. Incerc sa ma conving ca sunt mai ok dar nu reusesc. Imi vede chip-ul o colega (care si ea se simte foarte obosita de ceva vreme) si ii dau si ei sa il incerce.

Day 5 – Ora 20:00: Ma simt ca iepurasul ala din reclamele Duracell/ Energizer care PIERDE cursa, si ma uit frustrata la colega mea care tocmai a venit de la o ora de Zumba si sta si tzopaie in toate partile in timp ce ne arata tot felul de miscari de dansuri africane. Si o vad topaind si razand si explicand si parca ma simt si mai obosita numai uitandu-ma la persoana care pana ieri nu avea pic de energie si dupa doar o zi e iepurasul castigator (si sceptic!).

Day 6 – Obisnuita de la lucru de a face Troubleshooting decid sa abordez problema diferit: una bucata ghid puncte principale de acupunctura -> punctul pentru oboseala -> un plasture pe umarul stang -> un plasture pe umarul drept and off i go spre laborator. Pana cand am ajuns la lucru, ma simteam asa plina de energie ca practic dansam in lift (nu am urcat pe scari ca am un genunchi care face poc-poc, adica – experimentul numarul 5). Ma simt excelent!

Si acum revenind la primele 3 paragrafe, adica experimentul numarul 2 – hologramele pentru somn.

Cel mai mare talent al meu, cu care imi place sa ma laud este ca reusesc sa adorm in cateva secunde. Cu toate acestea, chiar daca dorm 10 ore (rareori) nu reusesc sa ma odihnesc. Asa ca plasturii acestia care ajuta la un somn mai odihnitor prin inducerea starii REM (rapid eye movement – somnul acela in care visezi si creierul tau se odihneste cel mai bine) pareau sa fie o chestie geniala pentru mine. Si Doamne cat am mai putut visa. Si Jesus mios ce am putut sa visez. In primele nopti am visat niste chestii vagi, de care nu am reusit sa mai imi aduc aminte, dar deja la al doilea plasture am visat intr-una si o parte din vise am reusit oarecum sa mi le amintesc notandu-le pe telefon (in toiul noptii) – “tel alin misiune vis vechi rinocer Nicky sandvic”. Desigur despre visul vechi si sandvicul minune nu am mai povestit nimic ca nu mi-am mai amintit ce a fost cu ele, si sincer nici nu cred ca mi-ar fi de ajutor….

Va voi tine la curent cu experimentul numarul 5…. acum cu plasurele energizant, probabil in zilele urmatoare, si nu peste un an :)

Yours trully,

cobaiul Puffy :)

Ci despre aceste bijuterii superliciously gorgeous.

E pentru prima data cand descopar acest site: www.casetacubijuterii.ro

Preferatele mele sunt bratara Zaraza si cerceii Allegria din colectia Voyage :)

Aseara a organizat seful nostru un team building pe patinoarul din Drumul Taberei.
Kudos for my boss and prayers for our pretty limbs.

Cum nu mi-a placut niciodata sa merg undeva fara “temele” facute, m-am documentat un pic pe net cum e faza cu patinatul. Am gasit cateva video-uri scurte, destul de instructive despre pozitia corpului, cum trebuie sa aluneci (glide) de pe un picior pe altul, sau pentru incepatori pe un singur picior, cum sa te opresti si cea mai importanta informatie, in momentul in care cazi, in milisecunda urmatoare sa iti faci mana pumn ca nu cumva sa treaca vreunul ca patinele peste degetele tale. Desigur eram constienta de faptul ca daca sunt un talent innascut la mancatul de ciocolata, cat mai multa si cat mai repede, acelasi lucru nu se va aplica si la patinaj, iar oricata teorie as privi si as citi, practica ma va invineti. Si da, asta era gandire pozitiva :)

Si iata-ne 11 pinguinite si 3 pinguini cu patinele in picioare cu gheata sub noi.
Patinoarul plin ochi. 95% din cei prezenti stiau patina, chiar foarte bine as adauga. Restu de 5% eram noi :))) Ce e drept cativa din grupul nostru stiau sa patineze. Alti cativa au fost tupeisti si nu s-au lasat intimidati de cateva cazaturi, de imbulzeala de pe patinoar si de viteza celorlalti si s-au amestecat repede in multime.

Eu? Sa spunem ca la 26 de ani fara nici un os fracturat si rupt, cu un simt al autoprezervarii si conservarii foarte bine dezvoltat am preferat sa ma agat de parapet si sa fac pe tapetul. Ce e drept un tapet foarte dragut cu sosetutele mele turcoaz. Noroc cu baietii fortosi si cu echilibrul bun si fetele tupeiste care m-au luat pe rand de manuta si mi-au facut turul patinoarului ca altfel i would have missed on all the fun.

De cate ori am cazut? Dupa primele 5 am pierdut numaratoarea. Pe cati am tras dupa mine in timp ce cadeam? De 2 ori pe cea mai tupeista leoaica a grupului, care desi era incepatoare dupa 20 de minute pe gheata si cateva cazaturi zdravene, patina fara nici o taina si o data pe un coleg care deja era accidentat la un genunchi inca de dimineata. Cat am pus in aplicare din marea teoretizare? Pozitia corpului aplecata in fata. Spre sfarsit am prins oarecum ideea de a aluneca de pe un picior pe altul, dar coordonarea mea picior stang picior drept este deficitara si cu delay specific ardelenesc. Cat despre atentia la degetele mainilor cand in pozitia in patru labe, am avut o experienta ca in bancul cu politistu si coaja de banana “futui, iar o sa cad”. Tocmai cazusem, nu mai puteam de ras, dau sa ma uit in spatele meu cine vine, si vad cum vine o gagica si imi vad degetele rasfirate pe gheata, apuc sa ma gandesc “f****** sh**” si in secunda urmatoare, vad degetele mele rasfirate pe gheata si lama patinelor ei trecand peste degetele mele, and she was gone with the sin…. A fost un moment tragi-comic, incheiat cu o singura bucata de piele rupta. It’s cool. Im good.

Dupa o ora si un pic de patinaj, un pahar de vin fiert si o leoaica cu mana dizlocata dupa o cazatura zdravana (ajunsa la spital la pus in ghips) ne-am retras la un restaurant sa ne reenergizam cu niste mancare si cateva pahare de vin….

In concluzie: e mai bine sa traiesti o zi ca un leu, oricare ar fi riscurile, and get the full experience, sau mai bine traiesti o mie de zile ca un miel?

- Ohhh, Doamne mi se face rau!
- De la tipul din spatele nostru care miroase a transpiratie?
- Da!!! Macar de si-ar tine mainile pe langa el… Dar nuuuuu, el trebuie sa stea cu mainile in tavan, sa se aeriseasca! :-&
…..
- Iti suna telefonul?
- Nu suna! E geanta langa mine. L-as auzi…
….
- Imi suna telefonul! “Alo?….”
- Nu ti-a mai sunat telefonul?
- Ba da. Ai avut dreptate.
- Ti-am zis eu!
- Sorry, ALL MY SENSES were knocked out
- :))
….
- Nu stiu ce a patit telefonul meu de ii moare bateria asa repede. Poate trebuia sa ii dau cautare manuala de retea, ca la roaming cred ca tot schimba retelele si i se consuma bateria aiurea….
- I think ALL IT’S SENSES were knocked out, as well, and he just wants to DIEEEEEEEEE