Sa fie doar paranoia ca atat iarna cat si acum sa racesc la doar cateva zile dupa ce s-a pornit aerul conditionat la lucru?

Poate e de la curentul pe care toti cei fara aer conditionat incearca sa il obtina. Si intr-adevar e mult mai placut sa stai in curent juma’ de ora decat sa ramai fara aer in zapuseala din tramvaie si autobuze. Dar nu acelasi lucru poate sa il spuna conjunctivita mea. Ohhh ce imagine frumoasa ….

Dar nici pe departe atat de frumoasa ca imaginea mea stand in fata oglinzii incercand sa imi dau seama daca arat de parca am plans cateva ore sau sunt o drogata care a ramas fara doza si a intrat in sevraj. Sau a mea plina de aere cu o pereche de ochelari de soare pe nas. De ce plina de aere? Pentru ca dintre toate zilele chiar in perioada asta a trebuit sa fie cerul plin de nori. Pentru ca la 7 – 8 seara cand plec de la lucru nu mai este soare.

Aer era tot ce imi doream cu cativa ani in urma cand mama mea mult prea protectoare avea grija sa ma imbrac gros, sa nu umblu cu spatele gol, sa nu ma las curtata de baieti si sa fiu la 8 seara acasa. Iar acum tot ce imi doresc este sa am pe cineva langa mine sa ma sufoce cu cat mai multa atentie, grija si dragoste. Dar poate ca vorbeste durerea de cap din mine.

Aer este ceea ce n-am mai putut lua cand am primit o veste dezamagitoare (nu cel mai potrivit termen, dar nu pot exprima in cuvinte sentimentul) despre cineva drag. Dar poate e doar de la amigdalita cauzata de faimosul aer conditionat.

n