Ma dadeam eu intr-o zi ca o floricica cu tramvaiul spre lucru. Soare, caldura, doar 8 ore inaintea unui weekend ce se anunta foarte relaxant dupa 2 saptamani de chin la lucru. Deodata aud un tanar care isi ofera scaunul unei doamne cu o gramada de bagaje. Doamna il vede pe tanar cu un ghiozdan cat sa incapa un chinez in el si il refuza. Tanarul simtit, intreaba si gagicile din jur (eu). Il refuz si eu, ca, deh, mi-era jena fata de doamna cu bagajele. Peste cateva statii se uita tipul la mine si zice : “Stii, esti draguta. Cum te cheama? Unde mergi acum? Stai in Drumul Taberei? Nu vii cu mine la o inghetata?”Inutil sa mai spun ca jumatate de tramvai se uita la noi si asteptau reactiile mele la dumele tanarului.“Imi dai numarul tau de telefon?”“Errrrmmmmm”

“Mi-ar face placere sa te cunosc”

“Eeeermmmmm”

“Acorda-mi macar 15 minute, o inghetata in parc …”

Si atunci ma gandesc eu “Cristino, ani de zile te-ai plans ca in Romania barbatii n-au tupeul sa agate o gagica, ca ai un job care nu iti permite sa cunosti pe nimeni, ca toti prietenii au gagici, ca nimeni nu are un frate de-al unui prieten de-al verisoarei cumnatului vecinei, cu care sa iti faca lipeala, si acum tu ai suflet sa refuzi baiatul?” Desigur mai era si factorul “el coboara, tu ramai in tramvai si omuletii aia o sa continue sa se benocleze la tine”.

“OK”

20 de minute si nici o inghetata (nu era) mai tarziu am schimbat numere de telefon, dupa care fiecare a plecat in treaba lui si …