- lumina parcurge 299,792,458 metri
- un impuls nervos poate strabate 100 metri
- poti sa indepartezi o cantitate semnificativa de par corporal prin smulgerea unei benzi de ceara
- poti sa iti inregistrezi temperatura corpului
- poti sa butonezi destul de repede telecomanda sa scanezi minim 3 programe la televizor
- poti sa sufli puful de pe o papadie
- poti sa cazi din scaun
- poti sa fii muscat de propriul caine
- sa simti din nou gustul delicios al ciocolatei dupa o pauza de 2 saptamani

Lista poate continua mult si bine. Cu toate astea, un lucru sigur nu se poate intampla intr-o secunda: nu poti sa devii faimos intr-o secunda!

Totul a inceput, unde altundeva, decat in tren. Probabil daca nu se intampla in tren, se intampla in, deja celebrul, tramvai 41. :)
Aparent am mai mult succes cand sunt intr-un vehicul in miscare. Probabil daca va fi sa dau un interviu candva, voi face tot posibilul sa il dau intr-o masina. Sau chiar nu m-as mira daca iubitul meu o sa ma ceara in casatorie in timp ce urcam pe niste scari rulante.

Sau poate doar ar trebui sa verific daca nu cumva am o mutra mai draguta/abordabila cand sunt nedormita, ingrozita de bacteriile raspandite de mucosii din jurul meu si suparata ca iar are super intarziere trenul. In orice caz, la sfarsitul calatoriei m-am trezit cu o invitatie de participare la filmarile vodafone pentru o noua reclama, in calitate de figuranta. Destul de sceptica asupra intentiilor masculului, am acceptat.

Si asa s-a facut, ca intr-o frumoasa zi de duminica (atat de frumoasa incat mi-a ars soarele fata – yap yap, ati citit bine, la sfarsit de septembrie pe 20 de grade am reusit sa ma ard cat sa arat ca renul Rudy al lui Mos Craciun, for 3 freaky long weeks!!) sa fac trotuarul pe strazile Oradiei. Si da, facutul trotuarului se plateste.

Mai jos este reclama care dureaza doar cateva secunde. Asta dupa ce s-au facut 3 zile filmari de la 8 dimineata pana dupa 6 – 7 seara. O reclama cam ciudatica din care nu prea iti dai seama ce se intampla. Cel putin nu dupa prima vizionare. Pentru care s-au platit o gramada de figuranti, dar toti am fost blur-uiti. Pentru care au fost recrutati pana si caini, printre care si catelusa mea. Dar nu apare nici macar o codita de caine. Pentru care un tip, jucand rolul unui travestit a stat o zi intreaga in rochita, cu colanti, cu peruca, super fardat si super rujat. Si nici urma de el. In care pentru o milisecunda ma vad si eu. Dar pentru a capta milisecunda aceea trebuie sa ai reflexe foarte bune pentru a opri imaginea. Dupa care cu un pic de imaginatie, strans din ochi si uitat printre gene, parca, parca iti dai seama ca s-ar putea sa fiu eu aia de da sa ia coltul.