Laboratorul Cristei { Viata ca un experiment } » tramvai

Friday the 13th

Crista — Tue, 17 Jun 2008 08:31:10 +0000

Vineri dimineata m-am trezit cu zambetul pe buze. In ciuda prognozelor meteo nu ploua si seara urma sa ma duc la un curs pe care il asteptam de cateva saptamani. Super!
Desigur nu sunt o persoana superstitioasa, dar faptul ca trebuia sa ajung pentru acel curs undeva la cucurigu mama naibii prin Bucuresti, intr-un loc in care evident eu n-am mai fost, intr-o zi de vineri 13, ma nelinistea un pic….
Terminat lucru devreme, luat tramvai, schimbat pe troleibuzul sexy al Bucurestiului (69), dupa care am facut radacini pe un scaun. To cut a long story short, culmea culmilor chiar am gasit straduta. Problema? Nu se tinea nici un curs. De ce? Pentru ca aparent primisem programa pentru un curs care s-a tinut anul trecut …. Super tare, frate. Adica am mers pana la cucurigu mama naibii, D-E-G-E-A-B-A?!??!
In drum spre casa ma gandesc, nu-i nimic iau o bere, niste chipsuri, fistic si ma bag in pat la un film. Nu stiu cum m-am nimerit sa stau intr-o zona unde am doar un ABC langa mine, care niciodata nu are nimic. Chipsuri d-alea nu, ciocolata din aia nu, fulgi de porumb nu, bere d-aia nu, seven days max cu ciocolata nu. Ok. Ma duc la benzinarie. Doar ca in drum spre benzinarie imi intra o dihanie in ochi. Adica as fi vrut eu sa fie o dihanie (o gaza/insecta) ca macar alea sunt mai moi si mai mari si cumva reusesti sa scapi de ele. Dar nu. Era o bucata de ceva, si ma intepa si ma intepa si la un moment dat simteam cu mi se inrosesc ochii si imi dau lacrimile. Si o data cu lacrimile mai incepe sa imi curga si nasul. Nu pot sa va povestesc mutra plina de compasiune a tipului de la casa cand m-a vazut toata plansa cu mucii pana in gura (prin gramada de lacrimi nu mai imi gaseam batistutele in geanta) si cu berea in mana ….

A fost cel mai lung drum pe care l-am facut pana acasa …. Dar poate totusi nu la fel de lung ca si drumul pana la lucru azi dimineata, cu ditamai vanataia pe gat :)

Agatata in tramvai

Crista — Mon, 31 Mar 2008 18:56:30 +0000

** Pe cuvant de cercetas ca nu fac parte din echipa de PR sau marketing a tramvaiului 41 din Bucuresti. **

Ma dadeam eu intr-o zi ca o floricica cu tramvaiul spre lucru. Soare, caldura, doar 8 ore inaintea unui weekend ce se anunta foarte relaxant dupa 2 saptamani de chin la lucru. Deodata aud un tanar care isi ofera scaunul unei doamne cu o gramada de bagaje. Doamna il vede pe tanar cu un ghiozdan cat sa incapa un chinez in el si il refuza. Tanarul simtit, intreaba si gagicile din jur (eu). Il refuz si eu, ca, deh, mi-era jena fata de doamna cu bagajele. Peste cateva statii se uita tipul la mine si zice : “Stii, esti draguta. Cum te cheama? Unde mergi acum? Stai in Drumul Taberei? Nu vii cu mine la o inghetata?”Inutil sa mai spun ca jumatate de tramvai se uita la noi si asteptau reactiile mele la dumele tanarului.“Imi dai numarul tau de telefon?”“Errrrmmmmm”

“Mi-ar face placere sa te cunosc”

“Eeeermmmmm”

“Acorda-mi macar 15 minute, o inghetata in parc …”

Si atunci ma gandesc eu “Cristino, ani de zile te-ai plans ca in Romania barbatii n-au tupeul sa agate o gagica, ca ai un job care nu iti permite sa cunosti pe nimeni, ca toti prietenii au gagici, ca nimeni nu are un frate de-al unui prieten de-al verisoarei cumnatului vecinei, cu care sa iti faca lipeala, si acum tu ai suflet sa refuzi baiatul?” Desigur mai era si factorul “el coboara, tu ramai in tramvai si omuletii aia o sa continue sa se benocleze la tine”.

“OK”

20 de minute si nici o inghetata (nu era) mai tarziu am schimbat numere de telefon, dupa care fiecare a plecat in treaba lui si …

...

just one more of life’s mistery for me ….

Crista — Wed, 26 Mar 2008 15:42:01 +0000

Alcoolul se evapora. De aceea e normal sa ii simti mirosul. Mai ales cand trece un nene care a stat iar prea mult intr-o crasma.
Ceea ce ma nedumereste pe mine este cate seminte trebuie sa mananci ca sa emani miros de seminte prajite, pana la 2 metri in jurul tau? PE BUNE!?!!
Adica nu mi se pare corect sa mananci 100 g de ciocolata (sau chiar mai mult) zilnic de cativa ani si singurul mod in care acesta se simte este ca ma strange tot mai tare fusta pe care cand mi-am luat-o era un pic mai larga. Nici macar trucul cu sapunurile mirositoare a ciocolata delicioasa printre haine nu functioneaza. Its just not fair!

I wanna smell like my diet: chocolicious

Dupa tramvaie si baieti nu se alearga, se asteapta

Crista — Sat, 08 Mar 2008 06:09:48 +0000

De cand am descoperit tramvaiul 41 in Bucuresti mi-am dat seama ca celor care au facut reclama aia cu Danone pentru o viata mai sanatoasa, nu le-a fost prea greu sa vina cu acea idee.

Chiar nu inteleg graba asta de a prinde tramvaiul de parca viata lor ar depinde de acel tramvai care tocmai vine sau sta sa plece. Pentru ca daca este un lucru care merge bine in Bucuresti, acela e tramvaiul 41. Circula la propriu din 2 in 2 minute, nu ca in Oradea sau Timisoara, din 10 in 10 minute. Si de aceea mi se pare super haios sa vad oamenii aleargand disperati dupa tramvai, un batranel facand slalomuri printre masini, o batranica incercand sa se strecoare prin gardul de protectie, gasca de baieti care abordeaza metode cat mai cool de a sari gardul, domnul burtos care isi trece pe rand cate un picior peste gard avand grija sa nu se loveasca la ^%&%.

Si as mai fi eu. Care beneficiez de programul de sanatate prin faptul ca trebuie sa trec un pasaj subteran sa ajung la tramvai. Asa ca in fiecare dimineata compensez caloriile urmatoarei ciocolate alergand pe scari pentru a-l prinde. De ce alergand? Pentru ca oricat de ardeleanca as fi, graba asta se pare ca e molipsitoare. Atat de molipsitoare incat intr-o zi m-am strecurat si eu prin gard – chestie super buna de control al greutatii pentru cei care n-au fuste/pantaloni etalon ca mine, iar ieri m-am surprins alergand pe Ghencea dupa tramvai de parca viata mea chiar ar depinde de acel tramvai…